unde ți-ai inventat propriile dezastre
și ai încetinit ritmul inimii până la minus 1
cât să ne simțim imenși
pe toată întinderea pielii

în felul acesta din trupurile noastre nu a încercat să evadeze nimeni
nici măcar liniștea
cifra umilinței își zbătea moartea
sub umbra genunchiului răspândit obscur
în lagăre de concentrare

la sfârșitul lumii
tăcerea mărșăluia în propoziții drepte
printre ruinele oamenilor care ne admirau
isteriile în masă